Mic dicționar de plăți

Plata

Plata poate fi definită ca un transfer de fonduri prin care se stinge o obligaţie din partea plătitorului către beneficiar. Plătitorul este acea parte într-o tranzacţie de plată care transferă fondurile, iar beneficiarul este destinatarul final al fondurilor.

Instrument de plată

Un instrument de plată este un dispozitiv și/sau un set de proceduri convenite între un utilizator de servicii de plată și un furnizor de servicii de plată, care permit transferul fondurilor de la plătitor la beneficiar.

Există diferite tipuri de instrumente de plată, fiecare cu propriile caracteristici, în funcţie de mijloacele prin care se realizează plata, suportul fizic al tranzacţiei, de tipurile de relaţii şi de tranzacţii efectuate între plătitor şi beneficiar.

Numerarul constituie mijlocul de plată cel mai utilizat pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii.

Numerarul se compune din bancnote, monede şi din mijloace similare, folosite ca mijloc direct de plată şi acceptate pe scară largă în tranzacţii. Mijloace de plată similare cu numerarul pot fi considerate ordinele de plată condiţionate, dividendele, obligaţiunile la purtător, ordinele poştale, cecurile de călătorie, şi altele.

Transferul fondurilor deţinute în conturi deschise la instituţii de credit, în baza primirii unei instrucţiuni de plată se realizeaza prin intermediul mijloacelor de plată fără numerar, respectiv urmatoarele instrumentele de plată: transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie şi bilet la ordin.

Instrumente de plată fără numerar

Un instrument de plată fără numerar este mijlocul prin care un plătitor dă băncii sale autorizaţie să transfere fonduri pentru efectuarea unei plăţi sau prin care un beneficiar dă instrucţiuni băncii sale să colecteze fondurile de la un plătitor. Conturile celor două părţi pot fi deschise la o singură bancă sau la bănci diferite.

Instrumentele de plată fără numerar pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai important fiind cel al obligaţiilor create şi al părţii care transmite instrumentul de plată pentru procesare.

In funcţie de acest criteriu, principalele tipuri de instrumente de plată fără numerar sunt:

• Instrumente de plată de credit, în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de plătitor băncii sale pentru a fi procesată,
• Instrumente de plată de debit, în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de beneficiar băncii sale pentru a fi procesată.

Din punct de vedere al suportului fizic al plăţii, instrumentele de plată fără numerar pot fi împărţite în:

• Instrumente de plată pe suport hârtie,
• Instrumente electronice de plată.

Din punct de vedere al canalului de transmitere, instrumentele de plată pot fi transmise letric / manual sau automatizat prin mijloace de telecomunicaţii.

Cele mai utilizate instrumente de plată fără numerar sunt:

• Transferul credit (ordinul de plata)
• Debitarea directa
• Cardul
• Cecul
• Cambia si biletul la ordin

Un instrument de plată fără numerar este mijlocul prin care un plătitor dă băncii sale autorizaţie să transfere fonduri pentru efectuarea unei plăţi sau prin care un beneficiar dă instrucţiuni băncii sale să colecteze fondurile de la un plătitor. Conturile celor două părţi pot fi deschise la o singură bancă sau la bănci diferite.

Instrumentele de plată fără numerar pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai important fiind cel al obligaţiilor create şi al părţii care transmite instrumentul de plată pentru procesare.

Transferul credit (ordinul de plată)

Transferul credit este o operaţiune de plată iniţiată de către plătitor, prin care o instrucţiune de plată este transmisă băncii plătitorului (băncii iniţiatoare), iar aceasta transferă fondurile către banca beneficiarului (banca destinatară), eventual prin mai mulţi intermediari.

Transferul credit este compus dintr-o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către plătitor a unui ordin de plată dat unei instituţii de credit de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani şi care se finalizează prin acceptarea respectivului ordin de plată de către instituţia destinatară.

Ordinul de plată reprezintă modalitatea cea mai simplă de efectuare a unei plăţi, respectiv încasări, constând din transmiterea unei sume de la persoana/entitatea care efectuează plata către cea care primeşte suma respectivă.

Transferul credit poate fi iniţiat pe hârtie sau în format electronic, dar de regulă procesarea lui se realizează electronic.

Debitarea directă

Debitarea directă este un transfer iniţiat de beneficiar (banca destinatară) prin intermediul băncii sale, după încheierea unui acord în acest sens între beneficiar şi plătitor (banca iniţiatoare).

Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate frecvent în cazul plăţilor periodice, cum ar fi facturile de utilităţi publice, în condiţiile unui acord prealabil cu plătitorul.

Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate şi în cazul plăţilor ocazionale, când plătitorul autorizează o plată individuală.

Cardul

Cardul emis de o instituţie de credit este un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să folosească disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării uneia sau mai multor operaţiuni.

Cardul este un instrument de plată care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacţii, spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie (o singură tranzacţie), iar transmiterea informaţiilor financiare se realizează electronic.

Cardurile pot fi clasificate după mai multe criterii, precum tipul suportului fizic de informaţii, tipul contului de card, funcţiile realizate, tipul instituţiei care emite cardul, aria geografică de utilizare şi altele.

Operaţiuni care pot fi efectuate prin intermediul cardului:

• retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar sau ATM (Automated Teller Machine), de la ghişeele emitentului/instituţiei acceptante sau de la sediul unei instituţii;
• plata bunurilor achiziţionate şi a serviciilor prestate de comercianţii acceptanţi şi/sau emitenţi (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi internet sau de către alţi furnizori de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către administraţiile publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul terminalelor POS (Point-of-Sale), ATM sau prin alte medii electronice;
• eliberare de numerar la comerciant (cash back) – operaţiune de retragere de numerar, limitată ca valoare şi număr de tranzacţii de către emitentul cardului, efectuată întotdeauna împreună cu o tranzacţie de plată la dispozitivele POS ale comercianţilor,
• transferurile de fonduri.

Cecul

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.

Instrumentul este creat de către trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care joacă rolul de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată beneficiarului, care poate fi trăgătorul sau o altă persoană.

Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte.

Fiind un instrument pe suport hârtie, cecul este instrumentul de plată fără numerar cel mai costisitor de procesat şi decontat, de aceea furnizorii de servicii de plăţi caută soluţii pentru reducerea costurilor prin dematerializarea procesului de compensare şi decontare – prin trunchierea cecurilor, în care este procesată doar imaginea electronică a cecului – sau prin promovarea utilizării altor instrumente, precum plăţile prin carduri.

Cambia şi biletul la ordin

Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care constată obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau cu o scadenţă fixată, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată.

Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului sau numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul şi beneficiarul. Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor.